Poemul femeii care iubea primăvara - Magda Isanos

Poemul femeii care iubea primăvara - Magda Isanos

Preț obișnuit
21,00 lei
Preț la ofertă
21,00 lei
Preț obișnuit
Stoc epuizat
Preț unitar
pe 
Transportul este calculat la finalizarea comenzii.

din Prefață

 

Magda Isanos a trăit puțin. 28 de ani (1916-1944), născută sub semnul suferinței – poliomielită –, fiind salvată de către mama sa, medic. Cu o sănătate fragilă, marcată de boală, avea să scrie presimțindu-și moartea timpurie. Cel mai frumos portret este cel realizat de, cred, fiica sa, pe site-ul dedicat familiei www.isanos.ro . Cuvintele noastre ar spune așa: s-a născut la Iași, a trăit într-un sat de lângă Chișinău, unde părinții ei erau medici, a urmat dreptul și filozofia, a practicat puțină vreme avocatura, la Iași s-a căsătorit cu Eusebiu Camilar în 1938, acesta fiind concentrat în 1939, un an mai târziu a urmat exodul familiei părinților ei la Iași, apoi la București, unde părinții rămân, un exod  pe care Magda Isanos și Eusebiu Camilar l-au reluat în 1944, Magda stingându-se din viață, suferindă, în locuința închiriată a părinților săi din strada Popa Nan nr 49.

Și între acești puțini ani – multă poezie. Cu debut în 1932, cu publicări în reviste, cu un volum de poezii apărut în 1943, îngrijit de Eusebiu Camilar. Peste nici un an Magda Isanos ar fi văzut tipărite și volumul Cântarea munților, drama Focurile și Minunata istorie a lui Nastratin Hogea, traducere din rusă, ultimele două realizate împreună cu Eusebiu Camilar.

 Pentru ediția de față am selectat poemele din volumul Versuri din 1955 reunește poeme din trei cărți – Poezii (1943), Cântarea munților (1945), Țara luminii (1946). care mi-au plăcut mie, personal, iertat îmi fie gestul. Am ales ca titlu Poemul femeii care iubea primăvara, spre a se îmbrățișa cu portretul realizat de Adriana Crăciunescu, buna mea prietenă, căreia îi mulțumesc. Nu s-ar fi putut o înstelare mai strălucitoare a imaginii cu versurile, mai ales că nimic nu a fost premeditat. Portretul exista dinainte de a gândi tipărirea cărții. Din Poezii, doar un poem nu se va regăsi aici, mai multe însă din Cântarea munților – un cântec al păcii, Magda Isanos fiind combatantă a războiului. Din Țara Luminii doar 5 au rămas necuprinse. Cititorul să-mi ierte subiectivitatea.

 

 Magda Isanos a trăit puțin, în ani. Te-ai aștepta ca suferința și prezența permanentă a morții să imprime valențe tragice scrisului său. Și totuși, nu. Poezia sa este, așa cum spune Veronica Porumbacu, „un imn al dragostei de viață, în ale cărui pauze muzicale răzbat presimțirile tragice ale morții timpurii. (…) Cu siguranța sfârșitului apropiat, ea a cântat totuși viața! Și-n aceasta stă eroismul fără fanfară al poeziei sale.” În rândurile sale nu găsești melancolie, tristețe, ci seninătatea omului cu dragoste de viață. Copila care a trăit în natură – casa părinților săi aflându-se lângă un parc imens în satul de lângă Chișinău, cu o alee de salcâmi – avea să o transpună în poemele sale, simțindu-se natură însăși, cea cu care avea să se contopească mai târziu. Veronica Porumbacu o numește pe Magda Isanos ca fiind unul dintre cei mai autentici și personali poeți ai naturii în peisajul poeziei noastre moderne. Ea este însă și o creatoare de portrete ale celui iubit și-și încredințează copila creștetului munților, punându-i coroniță. Ea este cea care „iubește pădurile și cerul, râurile și câmpul și mai presus de toate – oamenii” (Veronica Porumbacu). Ea este cea cu „două fețe, fără să fie o personalitate ascunsă, dimpotrivă, ea și le arăta pe rând, apărea în aceste două ipostaze, cea de toate zilele și cea care scria noaptea versuri. Ea scria noaptea. O față a zilei, solară, și o față a nopții, mai tainică, mai ascunsă. Chiar surorile ei spun că, descoperindu-i poeziile, au fost mirate că Magda, pe care ele o cunoșteau ca pe o explozie solară de râs și de glume și de farse, de viață, într-un cuvânt, de viață și de veselie, putea să scrie asemenea versuri, fața nocturnă a ei, profundă. Era, de fapt, viața ei profundă” (Elisabeta Isanos, din interviul acordat Victoriei Dragu-Dimitriu, Povești ale Doamnelor din București, editura Vremea, pag. 278, editura Vremea.